Herr Papillon, Seara De Fluturire
Când am auzit numele serii de miercuri în Kulturhaus, m-am gândit automat la melodia aproximativ omonimă de la Editors, melodie care nu prea mă încântă de niciun fel. Cu toate astea, posterul e interesant, și cred eu, inspirat din testul Rorschach sau personajul cu același nume din Watchmen. Nu știu care element sau dacă ambele au consituit sursa de inspirație pentru creatorul posterului, dar mi-a încântat privirea critică și-am zis “De ce nu?”. Dar n-am reușit să ajung la premiera evenimentului. Am ajuns în schimb miercurea trecută și aici găsiți o mică descriere a ceea ce am găsit.
Fiind miercuri, era doar subsolul deschis, ca și în serile de joi. Credeam că se vor strânge oamenii mai repede, fiind mijlocul săptămânii, dar petrecăreților nu le păsa. Marea majoritate și-a făcut apariția pe la 11,30, cu Breezerul pe gratis primit la bar. Prima oară când am încercat băutura asta va fi probabil și ultima, dar astea sunt doar gusturile mele.
Ce nu mi-a plăcut: că oamenii s-au strâns abia la 11,30, când Kulturhaus se deschisese de la 10. Am stat o oră practic degeaba. Nu mi-a plăcut nici că încă mai aud oameni pronunțând “Culture House”. E germană, nu engleză. Nu e greu să-ți dai seama. Și-apoi, e mult mai simplu să pronunți numele EXACT așa cum se scrie (nu cred că pot sublinia ideea asta mai mult decât atât). Când îi aud zicând cu nonșalanță “Culture House”, îmi vine să-i dau afară, deși nu-i clubul meu. Denotă ignoranță sau niște fițe de prost gust, la fel ca și pipițele de 16 ani care se cred bombe sexi. Serios, mie mi se cere buletinul și lor nu? Bleah.
Ce mi-a plăcut:
Mi-a plăcut că nu am dat peste aglomerația caracteristică localului. Fără oameni care se împing în tine! Fiind doar pe jumătate plin, și cei mai energici și haotici dansatori aveau loc să se desfășoare în voie, fără să deranjeze.
Mi-a plăcut muzica. O combinație de electroswing plus niște reggae drăguț (adică Tanya Stephens), un mix interesant format din Hey Ya (Outcast) și We Will Rock You (dacă nu știi cine-o cântă p-asta, rușine!). La un moment dat pot să jur că am auzit și Bee Gees, o surpriză plăcută. Oameni de toate felurile, muzică dansantă și plăcută. Da, per ansamblu, cred că Herr Papillon a devenit seara mea preferată în Kulturhaus.
Dacă vrei doar să stați de vorbă la suc/ sifon/ cafea/ cine știe ce băutură flambată, vă recomand lounge-ul sau alt local. Muzica se aude în continuare la fel de tare ca întotdeauna, iar petrecerea se vrea a fi în toi. Dar dacă ai chef să dansezi, nu te omori prea tare după Linkin Park, ce se aude adesea p-aici, vino miercuri. Data viitoare nu o să mai ai băutură pe gratis, dar oricum nu-i cine știe ce, zic eu. În schimb merită pentru muzică și pentru lipsa de aglomerație la fel de mult cum merită pentru ideea posterului (știu că am mai zis o dată cât m-a încântat, dar nu era de ajuns). Mi-ar plăcea să aud și Charleston Butterfly, s-ar potrivi la fix!
Veniți să fluturiți!
Merita citit si:
Andreea
Sunt o aiurita si trei sferturi. Pentru ca nu umblu cu jumatati de masura. La Jurnalism, dar in PRIME, adormita si hiperactiva. Gatesc decent, dansez indecent, un ton mereu insistent. Comentariile rautacioase si/ sau pe langa subiect vin la pachet cu o veselie aproape continua.